Dragostea care vine de la Dumnezeu

Zilele care au trecut am avut mai multe discuții cu privire la ”dragostea care vine de la Dumnezeu”. Și Cristian m-a rugat să vorbesc despre acest subiect cu o săptămână în urmă, și m-am gândit ca în dimineața aceasta să încercăm să descifrăm ce ne spune Dumnezeu referitor la această temă.

Haideți să deschidem pentru aceasta în Romani, Capitolul 5. O să citim de le versetul 1, până la versetul 5:

„Rom 5:1 Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Rom 5:2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Rom 5:3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,

Rom 5:4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

Rom 5:5 Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.”

Aș vrea să mă opresc mai mult la versetul 5, care scoate în evidență și subiectul pe care vrem să-l abordăm în această dimineață. „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat”. Să vedem ce dragoste toarnă Dumnezeu în inimile noastre, cum o toarnă, dacă o toarnă; ce fel de turnare este? Și aș vrea să mergem în mai multe locuri să citim, să vedem despre ce dragoste vorbește Dumnezeu în acest verset.

Să dechidem la Luca Capitolul 6, unde Domnul Isus vorbește despre iubire, versetul 27 până la 35 o să citim:

„Luc 6:27 Dar Eu vă spun vouă care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

Luc 6:28 binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.

Luc 6:29 Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.

Luc 6:30 Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.

Luc 6:31 Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.

Luc 6:32 Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.

Luc 6:33 Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.

Luc 6:34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.

Luc 6:35 Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.” Amin.

Aș vrea să ne oprim la versetul 32: „Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.” Am citit în Romani capitolul 5 că dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, și aici în Luca 6 găsim o iubire care nu are o legătură cu această Dragoste care este turnată de Dumnezeu prin Duhul Sfânt din Romani cap 5 – „Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.” Deci și păcătoșii pot să iubească.

Și păcătoșii pot să iubească, nu numai copiii lui Dumnezeu pot să iubească. Doar că aici păcătoșii ce fac? Iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Adică o iubire condiționată, nu? Îmi dai, îți dau. Deci omul păcătos are capacitatea să iubească.

Când citim în Romani Capitolul 5, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre, apoi dacă vă aduceți aminte în Galateni Capitolul 5 ne spune că „roada Duhului este dragostea”, și atunci hai să elucidăm puțin ce iubire este aici în Luca Capitolul 6, și ce iubire sau ce dragoste este în Galateni, în Romani și în alte locuri. Aș vrea să mai citim tot în Luca, Capitolul 7, de la versetul 41:

„Luc 7:41 Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci.

Luc 7:42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?”

Luc 7:43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”

„Luc 7:44 Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei

Luc 7:45 Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

Luc 7:46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

Luc 7:47 De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.” Amin

Aș vrea doar să ne referim tot la aceeași idee pe care am început-o din Luca 6. Cui i se iartă mult, iubește mult; este tot o condiționare, așa este? Îmi ierți datoria, te voi iubi, nu mi-o ierți, nu te iubesc. Deci omul are capacitatea aceasta să iubească pe cineva, fără să fie născut din Dumnezeu.

Are această capacitate de a iubi fără ca dragostea lui Dumnezeu să fie turnată în el. Și aș vrea să mergem să citim și din Ioan Capitolul 14, să vorbim tot de această capacitate de a iubi, ca să le putem separa unele de altele și să vedem care este dragostea lui Dumnezeu, de ce avem nevoie de dragostea lui Dumnezeu, și de ce nu este suficientă această iubire omenească – de ce nu ne ajunge pentru mântuirea sufletului.

Păcătoșii iubesc doar pe cei ce-i iubesc pe ei, în schimb Domnul Isus ne-a spus că noi trebuie să iubim și pe” vrăjmașii noștri”!

Nu știu cum ați practicat voi lucrul acesta. Să ne gândim cu atenție la cei ce au fost și poate mai sunt vrăjmașii noștri, să ne întrebăm cât de mult i-am iubit, să vedem cât de mult am putut să-i iubim cu această iubire firească, omenească.

Păcătoșii pot sau nu pot să iubească? Condiționat pot. Dar dacă păcătosul are un dușman, la ce se gândește? Să-l iubească sau se gândește ochi pentru ochi, dintre pentru dinte. Deci iubirea este parțială, păcătosul nu are capacitate să iubească pe toată lumea. Și Dumnezeu vine prin Domnul Isus și ne zice „dar voi iubiți pe vrăjmașii voștrii”.

Deci citim la Capitolul 14 (Ioan), versetul 15:

„Joh 14:15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.”

Versetul 21:

„Joh 14:21 Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.

Joh 14:22 Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?”

Joh 14:23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

Joh 14:24 Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele.” Amin.

Haideți să ne gândim la această iubire de aici, ea este o iubire datorată turnării dragostei în noi (romani 5)? Sau este tot o iubire a omului păcătos care îl găsește pe Hristos?

Dacă ar fi turnată, atunci nu toți l-am putea iubi, pentru că Dumnezeu unora le-a dat, și unora nu le-a dat (aici s-ar găsi cei mai mulți, ar fi câteva miliarde), și căruia nu i-a dat, ce se întâmplă cu el? Nu poate să îl iubească pe Dumnezeu… Și atunci am merge spre predestinare. Unuia îi dă Dumnezeu, și unuia nu-i dă.

Dar aici această capacitate a oricărui om de a iubi sau de a urâ o vedem că ea se manifestă înainte de a primi Duhul Sfânt „dacă mă iubiți”. (Ioan 3:19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina…)

De cine ține această iubire aici? De Dumnezeu sau de om? Intervine Dumnezeu printr-o formulă pentru ca omul să aibă această iubire? Sau trebuie vină această iubire din partea omului păcătos care este în punctul ”0- decizional”?

De aceea ne spune ”dacă mă iubiți”: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele… și Eu voi ruga pe Tatăl și vă va da Duhul Sfânt”–

Dar dacă nu mă iubiți, nu păziți, și cine nu „păzește Cuvântul Meu” nu primește Duhul Sfânt. (Fapte 5:24)

Așadar când primim Duhul Sfânt? Dacă-L iubim și păzim Cuvântul, primim Duhul Sfânt.

În Romani Capitolul 5 am găsit că dragostea a fost turnată în noi prin Duhul Sfânt – deci această dragoste vine după primirea Duhului Sfânt, aceasta se întâmplă după, nu se întâmplă înainte.

Se observă ușor că nouă ni se cere să-L iubim pe Domnul Isus înainte de a primi Duhul Sfânt – „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.”, numai în aceste condiții vom primi Duhul Sfânt – „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi.”

Aș vrea să mergem tot în Ioan la Capitolul 6 să vedem cum putem noi ca oameni firești-păcătoși să-L iubim pe Dumnezeu sau pe Domnul Isus înainte ca să primim dragostea de la Dumnezeu; Am văzut că păcătoșii, dacă sunt iertați mult, iubesc mult. Dacă sunt iertați puțin iubesc puțin.

Haideți să citim din Ioan Capitolul 6. O să citesc versetul 44:

„Joh 6:44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. „ ….. deci „Nimeni nu poate veni la dl Isus, dacă nu-l atrage Tatăl…”

Deci ca să venim la Domnul Isus trebuie să fim atrași de cineva? Cuvântul ne spune că trebuie să fim atrași de Dumnezeu.

Noi ca oameni suntem atrași de multe lucruri. De lucrurile din lume, de bani… De exemplu un tânăr poate fi atras de o fată datorită frumuseții ei sau datorită calităților ei. Și vrea să se întâlnească cu ea, vrea să vorbească cu ea, pentru că e atras de ea, nu? Și ce își spune în inima lui, când este atras de ea? „o iubesc”…, nu? Și la rândul ei tânăra dacă este atrasă va zice: ”eu îl iubesc”…, nu așa zice?

Aceasta este o iubire omenească (dragostea firească). Nu este acea dragoste turnată de Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Haideți să citim și în: „Ioan 12:32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” Recitim acum: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl…”

Să încercăm să vedem ce înseamnă să fim atrași de Dumnezeu, ce facem când suntem atrași, dacă iubim și cât iubim când suntem atrași.

Spuneam și cu altă ocazie că pe Domnul Isus noi nu l-am văzut în carne și oase, noi nu putem fi atrași de frumusețea Lui exterioară ca dealtfel nici pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni, nimeni n-a putut să-I vadă fața și să trăiască. Și atunci ce trebuie să vedem la Domnul Isus, ce trebuie să vedem la Dumnezeu ca să ne atragă, să fim atrași de El? De ce spune: „ voi atrage la Mine pe toţi oamenii…”.

Asta nu înseamnă ca toți oamenii vor și veni, nu? Vedem de fapt că nu prea vin. (sunt cateva miliarde care nu vin) Dar El ce face? El atrage pe toți oamenii prin ceva anume. Dar puțini văd ”acest ceva” care nu este vizibil cu ochii trupești.

Ce înseamnă ”nu este atras de Mine”? Am putea spune: Nu este atras de valorile Mele, de frumusețea Mea. Și o să vedem ce frumusețe are Dumnezeu, ce frumusețe are Domnul Isus, de ce să fim atrași de El, să-L iubim atât de mult, încât să vindem tot ce avem, și aceasta când suntem încă păcătoși la punctul ”0”

Să-l iubim cu tot sufletul cu tot cugetul, conform celei mai mari porunci din lege, (Matei 22:36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.).

Să fim atât de atrași de frumusețea Lui și să-l iubim atât de mult încât să ne lepădăm de noi înșine și hotărâm să-L urmăm oriunde și să păzim Cuvântul Lui. El ne atrage cu această extraordinară frumusețe, și nimeni nu poate veni la Domnul Isus dacă nu este atras de această frumusețe a Tatălui. Când găsim această frumusețe nemaintâlnită noi suntem în fața unei decizii. El ne cere să îl iubim mai mult decât pe orice om, să-i dăm toată iubirea noastră numai Lui, să nu ne fie împărțită. (Matei 10:37 Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.)

Și încă nu am ajuns la dragostea turnată de Dumnezeu prin Duhul sfânt, așa este? Aceasta se întâmplă într-o etapă următoare.

În Matei Capitolul 13 o să citim versetul 44 până la 46:

„Mat 13:44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte „și este atras de ea…” o ascunde…”, însă nu scrie chiar așa, așa-i*? Omul care o găsește o ascunde, și de bucuria ei,* de bucuria că L-am găsit pe Domnul Isus „se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.”

Se dezvoltă o iubire aici sau nu? O iubire a comorii, iubește această comoară ființa aceasta sau nu? E atras de această comoară atât de tare, bucuria lui că găsit-o e atât de mare, încât se duce și vinde tot ce are. E o iubire mare aici? Iubești atât de mult încât nimic nu mai are importanță, ia te face să renunți la tot, vinzi tot ce ai, pentru ca să intri în posesia comorii.

„Mat 13:45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

*Mat 13:46 Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ (pe Domnul Isus ), se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.“…*Se leapădă de sine și-I zice Domnului: “*Doamne, de astăzi tu ești Domnul meu, te iubesc atât de mult, în cât vreau să păzesc tot Cuvântul Tău; eu nu știu nimic în comparație cu ce știi Tu. Toate lucrurile lumii pentru mine nu mai au nici o valoare.”*Asta este iubirea care se dezvoltă în inima omului când găsește o comoară.

Când îl găsim pe Dumnezeu… vă dau un exemplu, ieri m-a sunat un musulman, și mi-a spus că a văzut panouri prin toată țara, și a întrebat “ce rol au panourile astea?” Și am vorbit puțin cu el, i-am explicat, și el mi-a spus: “voi îl aveți pe Isus, dar să știți că și noi îl avem pe Isus, și o avem și pe Maria. Și noi îl avem pe Muhammad, și noi credem exact la fel ca voi. Nu este nici-o diferență.” doar că “noi îl avem în plus pe omul acesta.”

Ce trebuie să găsească omul acesta, musulmanul acesta? Ce trebuie să găsească, ca apoi să iubească mult? Cine trebuie să-l atragă? Deci el are “același Dumnezeu ca și noi”. Îl are pe Avraam, îl are pe Ismael, nu-i așa? Știți că așa este, nu? Deci toată istoria aceasta, ei o au ca și noi, până la un moment dat; de la un moment dat, ei au o istorie în plus față de noi. De ce el nu vine să-L iubească pe Dumnezeu sau pe Domnul Isus? De ce nu este atras de Dumnezeu? El are același Dumnezeu, am putea zice că ar trebui să fie atras și el? “Eu am același Dumnezeu, Îl avem și noi pe Isus…”, a spus el. Însă nu păzește nimic din ce a poruncit Domnul Isus (deci nu-L iubește), pentru că nu a găsit nimic la Domnul Isus, frumusețea Domnului Isus nu-l atrage…

Scriptura ne spune că și lumea ne atrage așa cum Dumnezeu ne atrage. Poți să fi atras și de pofta ta sau poți să fi atras de Dumnezeu. (Iacov 1:14 Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit)

Și aș vrea să vedem cu ce ne poate atrage Dumnezeu, este o taină aici – cum putem fi atrași de Dumnezeu – și să ne verificăm fiecare dacă chiar am fost atrași de Dumnezeu, chiar dacă noi suntem aici, și poate de mult timp frecventăm o adunare și citim Biblia. Poate așa ca și acest musulman, putem să nu fim atrași de Dumnezeu și să vrem doar să fim mântuiți, să fim mântuiți de mânia viitoare și de fapt nu am văzut frumusețea lui Dumnezeu și n-am avut niciodată bucuria aceasta, bucuria găsirii frumuseții lui Dumnezeu și de bucuria ei „vând tot ce am”, lepăd tot ce am, mă lepăd de mine însumi, și apoi știu de ce îmi iau crucea în fiecare zi și Îl urmez. Așa zice Domnul Isus, nu? „Cine voiește să vină după mine”, (pentru că a găsit în Mine o frumușețe nemai-întâlnită, a găsit valori extraordinar de mari) a spus Domnul Isus: ”să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.”

Dacă cineva nu renunța la frumusețea lucrurilor din lume pentru a se bucura de frumusețea Domnului Isus, se întâmplă ceva? Cine nu face lucrul acesta spune Domnul Isus :“Cine nu se leapădă de sine nu este vrednic de Mine”. Sau altfel spus: “Nu este vrednic de frumusețea Mea”, “nu este vrednic de dragostea Mea”.

Haideți să mergem în Exod puțin să vedem frumusețea lui Dumnezeu, și să vedem dacă am găsit această comoară, pentru că daca nu găsim această comoară, noi nu avem cum să-L iubim atât de mult (din tot sufletul cu tot cugetul din toată inima) încât să ascultăm de El în toate lucrurile.

Noi numai vom avea impresia că Îl iubim, și dacă nu Îl vom iubi, ne spune Domnul: “cine nu Mă iubește nu păzește Cuvintele Mele.” Deci omul nu sre motiv și nu poate să păzească dacă nu este atras de Dumnezeu, și nu renunța la frumusețea Lui pentru a o avea pe a Domnului, înțelegeți? Este ca într-o căsătorie unde cei doi nu se iubesc din toată inima lor; acea relație este ratată)

El va păzi ceva, va face ceva, dar nu simte nicio atracție pentru ceea ce face; se chinuie. Mă chinui… Am cântat o cântare, și am văzut că în ea scrie “mă silesc”, nu știu dacă vă aduceți aminte. Când ne silim, iubim? Ce părere aveți? Când faci din silă, când te silești, acolo nu este iubire. Nu iubim când ne silim. Când este iubire, când doi tineri se iubesc cu adevărat, caută să își placă unul altuia, nu o să facă nimic din silă ceva, nu? Tot timpul trebuie să fie bucurie acolo.

Referitor la “silință”, sunt două lucruri. Una este firea pământească, pe care eu trebuie să o răstignesc și lupt împotriva ei, și acolo pot să spun cum vreau: “mă silesc cu ea”, “vreau s-o nimicesc”, dar când sunt în cealaltă parte, în iubire, în iubire nu este silă? Când iubesc și sunt plin de iubire pentru ființa cealaltă, tot ce fac pentru ea fac cu bucurie? Îmi iau crucea aceasta, pentru că iubesc, dar omul nou nu se silește, omul nou se desfată, “bucurați-vă, zic iarăși, bucurați-vă!”, așa trebuie! Că nu am ajuns noi încă la această iubire cu bucurie, este o altă problemă; dar aici trebuie să ajungem.

Când vedem frumusețea lui Dumnezeu, când privim slava Lui în oglindă, când privim frumusețea Lui, ce facem? Când ești atras de această frumusețe extraordinară… Am vrut doar să scot în evidență aspectul că sunt unii oameni care își chinuie sufletul ca să placă cumva lui Dumnezeu, dar nu-L cunosc pe Dumnezeu nu au văzut frumusețea lui, cu adevărat.

Aș vrea să vă zic o experiență din viața mea, experiența mea de la locul meu de muncă. N-am avut așa de mulți ani de activitate economică, dar am avut în perioada aceasta angajați, și am putut să văd, și acuma puteți să vă gândiți și voi, poate ați trecut și voi pe aici; am putut să văd angajați care erau foarte bucuroși de salariul pe care-l aveau și de condițiile de muncă – au fost bucuroși o lună, două luni, trei luni, un an, un timp… și la un moment dat, bucuria pe care au avut-o ei a dispărut, au fost posomorâți serviciul le era poate un chin. Eu observam și-mi ziceam: va trebui să măresc salariile, pentru că acești oameni parcă nu mai sunt mulțumiți de salariul pe care-l au. Și măream salariile, oamenii deveneau din nou mai bucuroși, veneau veseli la servici, și iarăși se repeta după un timp. Am obsevat ca se întâmplă acest fenomen; bucuria omului când e mulțumit și când e prieten cu tine, să zicem așa – și tristețea omului și posomorârea omului când nu mai e mulțumit de tine.

Deci să avem în imagine lucrul acesta, ca să înțelegem cum trebuie să fim când suntem cu Dumnezeu. Trebuie să fim mulțumiți, sau nemulțumiți de Dumnezeu? Trebuie să fim ca și când am fi găsit toate comorile, toată comoara căutată de noi, iar această bucurie trebuie să nu se sfârșească niciodată, să crească tot mai mult.

Să încercăm să găsim în Scriptură frumusețea lui Dumnezeu de care ne-am îndrăgostit atât de mult.

Iată ce găsim în Exod Capitolul 33, versetul 13:

“Ies 33:13 Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!” Amin.

Ce zice Moise aici “arată-mi căile Tale și atunci Te voi cunoaşte”. Să ne gândim la Solomon și la împărăteasa din Seba care venea de departe, și care după ce s-a întâlnit și a vorbit cu el, ce-i spune, vă aduceți aminte? “1 Regi 10:6 Uimită, a zis împăratului: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!

7 Dar nu credeam, până n-am venit şi n-am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus. Tu ai mai multă înţelepciune şi propăşire decât am auzit mergându-ţi faima.”– Ce a văzut această femeie la Solomon? A văzut căile Lui (faptele și înțelepciunea) a văzut frumusețea interioară a lui Solomon, să zicem așa, frumusețea caracterului său, înțelepciunea sa…

“arată-mi căile Tale, atunci te voi cunoaște…”. Deci când vedem căile lui Dumnezeu, care încă nu le-am văzut, nu le-am cunoscut, și-L cunoaștem, și vedem frumusețea Lui – ce putem să spunem? “Am auzit despre Tine, dar acum te cunosc, am văzut căile Tale, faptele Tale înțelepciunea Ta”, și “frumusețea Ta este extraordinară”. Citim de la 33 versetul 17 și 18 și 19:

“Ies 33:17 Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-Mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!”

Ies 33:18 Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!”

Slava Ta ce înseamnă? Hai să ne gândim așa din perspectiva noastră acum. Frumusețea Ta, arată-mi frumusețea Ta, caracterul Tău, bineînțeles, despre aceasta este și vorba, arată-mi ca să te cunosc, arată-mi inima Ta, felul Tău de afi, înțelepciunea Ta, ca să te cunosc.

“Ies 33:19 Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta”

Deci ce a făcut Dumnezeu? I-a arătat lui Moise ce? Slava lui și frumusețea Lui; frumusețea caracterului Lui. Noi când Îl cunoaștem pe Dumnezeu, când ni se descrie Dumnezeu, ca să fim atrași de Dumnezeu, noi trebuie să vedem frumusețea Lui, Domnul Isus spune “voi atrage la mine pe toți oamenii”.

Așa se întâmplă când ne uităm astăzi la 7 miliarde de oameni de pe fața pământului sunt atrași de Domnul Isus? El îi atrage cu frumusețea Lui, dar ce văd ei, Îi văd frumusețea sau nu o văd? Ei nu văd frumusețea lui. Ce văd ei la Domnul Isus de nu sunt atrași?

Ex: El nu s-a împotrivit când a fost omorât și la acest lucru ne cheamă și pe noi… Acestea sunt căile Lui, faptele Lui, caracterul Lui și ne cheamă să iubim această frumusețe a Lui.. Însă văd mulți această frumusețe extraordinară și să fie atras de Ea?

“Ies 33:19 Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea lor toată frumuseţea Mea”– de ce să “vadă toată frumosețea Mea?” Ca să “fie atrași de de El”

Și aici Domnul zice : „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta.”

Să citim și în Exod 34 5-7 unde Domnul descrie această toată frumusețea caracterului Său.

Și citim versetul 5 și 6 și putem și 7 (din 34):

“Ies 34:5 Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el şi a rostit Numele Domnului.

Ies 34:6 Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie,

Ies 34:7 care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”

Deci Domnul este cel mai frumos din tot ce există : „Domnul este plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care-și ține dragostea…” și așa mai departe. Găsim în psalmul 145:8 Domnul este îndelung răbdător, plin de bunătate…

Mai citim în: „1Io 4:16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste”. Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu ce mai este? Este îndelung răbdător, am mai citit, este plin de bunătate, credincios, e Dumnezeul păcii, Dumnezeul neprihănirii, vă aduceți aminte?

Dumnezeu este sfânt? Este sfânt, de trei ori sfânt, El este drept .( Deuteronom 32:4 El este Stânca; lucrările Lui Sunt desăvârşite, Căci toate căile Lui Sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate, El este drept şi curat.)

Însă câți oameni văd această frumusețe și se leapădă de tot de lumea în care au trăit, de frumusețea acestei lumi și vor să preia frumusețea lui Dumnezeu, să aibă Chipul Său. Câți oameni caută îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, binecuvântarea (nu defăimarea) ca pe o comoară? (Efeseni 4:22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

Ne atrage Dumnezeu cu forța? A atras Dumnezeu cu forța pe vreun om? Găsiți la aceste cca 7 miliardele de oameni să fie atrași forțat, cumva e o forță acolo care atrage? Sau e doar frumusețea lui Dumnezeu, care ni se descoperă. Dumnezeu nu ne obligă să iubim. Iubirea cu forța nu este posibilă.

El ne atrage cu această extraordinară frumusețe, și nimeni nu poate veni la Domnul Isus dacă nu este atras de această frumusețe a Tatălui. Când găsim această frumusețe nemaintâlnită noi trebuie să facem decizii. Noi trebuie să îl iubim mai mult decât pe orice om, să-i dăm toată iubirea Lui, să nu fie împărțită. (Matei 10:37 Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.)

În Matei 13 scriptura ne spune că „când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție”, sau la căile Lui, la caracterul lui Dumnezeu și nu-L înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost sădit în inima lui. Deci când omul primește cuvintele privitoare la frumusețea lui Dumnezeu, privitoare la frumusețea Împărăției lui Dumnezeu, unii nu le înțeleg. Sunt cca 7 miliarde de oameni care nu înțeleg frumusețea lui Dumnezeu sau frumusețea Împărăției lui Dumnezeu;

Dumnezeu este dragoste. Nimeni nu poate veni la Domnul Isus dacă nu este atras. Când este atras de această frumusețe, „cine Mă iubește”, „cine este atras de Mine” – păzește*. ‚Cine nu mă iubește”, „cine nu este atras de Mine, de frumusețea aceasta a Mea”* –nu păzește Cuvântul Meu.

Asta e prima etapă în viața noastră, și este vorba despre iubirea omului păcătos, iubirea omului când află de frumusețea lui Dumnezeu și este atras de această frumusețe.

Omul poate să iubească lumea, poate să iubească banii, însă când află frumusețea lui Dumnezeu, dacă este la un moment dat este atras Dumnezeu, el poate să-și manifeste iubirea și să-l iubească pe Domnul Isus… Aceasta ține de puterea omului, capacitatea lui, nu are nimc în plus de la Dumnezeu – nu unul are și unul nu are, și unul pentru că are – poate să fie atras de Dumnezeu, și-L iubește pe Dumnezeu, și unul, nu. Scriptura ne spune clar: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, în cât a dat pe singurul Său fiu, pentru ca oricine vede pe Fiul și crede în Fiul…”, nu? „*să aibă viață veșnică.”*De aceea Domnul Isus spune „când voi pleca la Tatăl, voi atrage la mine”„pe toți oamenii”. Deci nu un număr finit. Pentru că oamenii nu răspund, aceasta este o altă problemă. Scriptura ne spune însă că Domnul Isus atrage la El pe toți oamenii.

Aș vrea acum să ne întoarcem la Romani capitolul 5 , să vorbim acum despre** dragostea a lui Dumnezeu** , „care este turnată în inimile noastre”, care este ceva diferit de ”iubirea omului” care este atras de Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu este o însușire de sus de la Dumnezeu care vine vom vedea în cele ce urmează în urma unui proces.

Începem cu Timotei, Capitolul 1, versetul 5:

„1Ti 1:5 Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută.” Cine vine „dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o credinţă neprefăcută?”

Conform celor scrise aici, Dragostea vine, sigur că da. Dar auzirea Cuvântului privitor la Împărăție din inima păcătosului poate să vină numai iubirea de Dumnezeu, nu și dragostea de sus.

„Ţinta poruncii este dragostea”, sau am putea spune „ținta învățăturilor”’, „ținta păzirii Cuvântului”, „ținta păzirii poruncilor”. Scopul păzirii poruncilor este ca noi să ajungem să fim asemenea Lui? „Dumnezeu este… dragoste”.

Îl iubim pe Dumnezeu pentru cine este El pentru frumusețea Lui și păzim cu bucurie Cuvântul lui ca să ajungem să fim și noi ceea ce este El.

Să citim din 1 Corinteni 13, definiția dragostei care vine de la Dumnezeu, și să vedem că omul firesc, omul păcătos nu are așa ceva în el; nu se poate lăuda cu așa ceva. 1 Corinteni, Capitolul 13. Citim de la versetul 1:

„1Co 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

1Co 13:2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

1Co 13:3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.”

Deci în final dacă nu avem dragostea de sus, dacă nu avem dragostea care vine de la Dumnezeu, nu ne folosește la nimic orice am face. Deci nici-un om, cu toate faptele lui bune, nu poate să ajungă la dragostea Lui Dumnezeu; care este așa de diferită de iubirea firească. „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”,

Am mai spus iubirea firească se manifestă cam așa: Ți se iartă mult, ierți mult; ți se iartă puțin, iubești puțin. Nu ți se dă, nu iubești; ți se dă – iubești; o iubire condiționată.

Haideți să citim cu atenție cum este dragostea care vine de la Dumnezeu:

„1Co 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

1Co 13:5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

1Co 13:6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

1Co 13:7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

1Co 13:8 Dragostea nu va pieri niciodată.” Dragostea lui… Dumnezeu. Dragostea care vine din Dumnezeu.

Deci aceasta este ”Dragostea de sus”, și dacă cineva vrea să facă o analiză mai aprofundată, o să vadă că aici că această dragoste de sus exprimă de fapt caracterul lui Dumnezeu, toată frumusețea lui Dumnezeu.

Am citit că dacă iubim și păzim Cuvântul lui, El ne dăruiește Duhul Sfânt, și Duhul Sfânt lucrează cu noi și împreună cu noi; și o să citim ce roadă aduce acest Duh Sfânt, care este în viața noastră, în fiecare zi, nu este doar când și când, să ne dea examene sau cine știe ce să facă, ci este în fiecare moment, în fiecare secundă, în fiecare minut cu noi.

În urma activității a Duhului Sfânt cu noi, în urma păzirii Cuvântului lui Dumnezeu, noi ajungem la roada Duhului, care vedem că este Chipul lui Dumnezeu, sau caracterul, sau frumusețea lui Dumnezeu. O să citim și din Galateni 5 despre roada Duhului, roada muncii lui Dumnezeu cu noi. De la versetul 16:

„Gal 5:16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Gal 5:17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

Gal 5:18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.”

„Gal 5:19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,

Gal 5:20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,

Gal 5:21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Gal 5:22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,

Gal 5:23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Gal 5:24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

Gal 5:25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” Amin.

Aș vrea să mai citesc doar câteva versete, după care aș vrea să ilustrez și prin aplicație practică, să vedem cum trebuie să se vadă în viața noastră această dragoste –

Dacă pornește viața, dacă Dumnezeu ne naște din El, din Cuvânt și din Duh, Duhul lui Dumnezeu pornește această muncă cu noi, care se finalizează în roada Duhului; sau prin desăvârșirea noastră. Dumnezeu vrea să imprime în noi (în cei atrași) frumusețea Lui.

Să mai mergem la 1 Ioan 4:16-18, să citim încă câteva versete despre dragoste.

„1Io 4:16 Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.„

„1Io 4:17 Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta; astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.”

1Io 4:18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” Amin.

„Cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în El.” Ați mai auzit aceste cuvinte? „dacă voi rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi”. Acolo e vorba de Cuvânt, dar aici e vorba despre lucrarea Cuvântului, „cine rămâne în… dragoste”; deci „cine păzește Cuvântul Meu, ajunge la dragoste”, și „cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, sau în Mine (Domnul Isus)”, și „Dumnezeu, sau Domnul Isus rămâne în el”. „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.”

Deci noi putem să începem creștem în dragoste, dar putem să fim în clasa 1, clasa 2, clasa a 3-a în Dragoste, dar trebuie să existe un moment în care în noi ce să fie dragostea ”Desăvârșită”, așa scrie aici.„Dragostea să fie desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.” Dragostea desăvârșită izgonește frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa, și cine se teme încă, n-a ajuns desăvârșit în dragoste, ne zice Cuvântul lui Dumnezeu.

Mai citim în 2 Ioan, versetul 6, ca să înțelegem ce este cu dragostea aceasta de sus, cum este dragostea aceasta:

„2Io 1:6 Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.”

Deci dragostea stă în păzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Deci dacă păzim Cuvântul lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Hristos, ținta poruncii este dragostea, și vom ajunge la dragoste.

Pentru că în Cuvântul lui Hristos găsim caracterul lui Hristos, chipul lui Dumnezeu. (2 Corinteni 4:5 Evanghelia slavei lui Hristos (frumuseții) care este chipul lui Dumnezeu.

Deseori oamenii spun: „uite, n-are dragoste”, sau „uite, are dragoste”, după criteriile lor firești, însă Cuvântul lui Dumnezeu ne zice foarte clar cum putem să avem dragoste. Iată ce ne spune în 1 Ioan Capitolul 5 Putem citi și versetul 1, până la 3:

1Io 5:2 Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.

1Io 5:3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.“

Și acum putem să citim din nou versetul din Romani 5: „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre…” prin cine? „Prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat”. Deci când venim la El, ne naștem din Dumnezeu, și încet încet toarnă, dragostea Lui prin Duhul Sfânt, adică Duhul Sfânt vine și ne crește și ne crește… în dragoste. Duhul Sfânt ne crește în dragoste, ca să ajungem „Până la statura plinătății lui Hristos”, să ajungem până la statura de om mare.

„1Io 5:2 Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.”

Deci așa cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu, nu altfel, deci nu o altă iubire. O iubire de care am vorbit la început? Putem să avem o iubire omenească, a păcătoșilor, o iubire firească; familia firească se iubește (vorbim de o familie normală.

Când se căsătoresc doi tineri în mod normal, nu călăuziți de alte lucruri, de profit și așa mai departe), este o iubire firească acolo. Deci „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu” nu prin faptul că avem o iubire, o atracție, o iubire firească, cea care este în lume, a păcătoșilor, ci „Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui „Cine nu Mă iubește nu păzește Cuvântul Meu”, Acesta este criteriul după care putem ști când avem dragoste de sus. Dacă nu păzim nu avem dragoste!!

„1Io 5:3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele.“

Și aș vrea să dăm o pagină înapoi, versetul 12, dar să reținem ce am citit în Capitolul 5.

„1Io 4:12 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.”

Deci dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, „şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.” Lucru foarte frumos și foarte mare. Versetul 8:

„1Io 4:8 Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.”

Și acum o să luăm câteva versete și o să le explicăm într-un mod mai practic, ca să înțelegem. Să luăm câteva lucruri am zis practice, să vedem cum putem să ne verificăm pe noi și pe cei de lângă noi. Așa putem să verificăm dacă cineva are dragoste de sus? Care dragoste alungă frica, iubirea omenească sau dragostea lui Dumnezeu? Deci noi la ce trebuie să ajungem? La Dragostea lui Dumnezeu…

Haideți să ne întoarcem înapoi puțin la 1 Corinteni 13, să ne uităm puțin pe această explicație pe care ne-o dă Cuvântul lui Dumnezeu, această definiție a dragostei.

Vreau să vă mărturisesc câteva lucruri despre mine în privința aceasta. A existat un timp în viața mea în care eu am vrut să fiu foarte serios cu Dumnezeu, și citeam Cuvântul lui Dumnezeu și mă autoverificam, îl foloseam ca o oglindă să mă uit în el, și citeam de exemplu aici din 1 Corinteni 13, și mă uitam în oglindă, și mă uitam, și vedeam, și pot și acuma să mă uit, să mă testez; puteți și voi să vă testați unde sunteți, sau nu puteți?

Și dacă mai este de lucrat, ce trebuie să facem, să mai lucrăm, sau să zicem „gata, noi am ajuns la dragoste desăvârșită, noi suntem acolo.”

„1Co 13:4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate;”

Și aș vrea să ne oprim puțin aici. Să ne uităm în interiorul nostru puțin, și să vedem în primul rând, dacă am fost atrași de această frumusețe a lui Dumnezeu. Dumnezeu este îndelung răbdător. Aș vrea chiar să citim din Psalmul 145; aceste două însușiri pe care le găsim în dragoste o să le găsim si ca însușiri a lui Dumnezeu. Să înțelegem ce înseamnă să fim atrași de această frumusețe a Lui, și ce se întâmplă când suntem atrași de această frumusețe. O să citesc de la versetul 7, până la 9:

“Psa 145:7 Să se trâmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate şi să se laude dreptatea Ta!

Psa 145:8 Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.

Psa 145:9 Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.” Amin.

“Să se trâmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate.”

Deci când suntem atrași de bunătatea lui Dumnezeu, și acum nu ne gândim doar că El e bun cu noi și suntem atrași de frumusețea aceasta că El e bun cu noi și se tot îndură de noi, trebuie să fim atrași și să ne dorim să fim la fel, așa este când suntem atrași. Vedem în lume ce fac tinerii când sunt atrași de superstaruri, fac din ei idolii lor, sunt fanii lor, se îmbracă, imită, vreau să arate cât mai asemănător cu idolul lor.

Unul vede un om cu părul vopsit, cu coadă de cal, a fost cineva înaintea lui care a făcut lucrul acesta, și copiază. Noi când zicem “să se trâmbițeze nemărginita Ta bunătate şi să se laude sfintenia Ta,” sau “dreptatea Ta” – cum ne dorim să fim…? Haideți să ne dorim să fim plini de bunătate.

Dar când ne uităm la noi cum suntem, mai avem de lucrat, sau nu mai avem de lucrat? Ce înseamnă să fii plin de bunătate? Hai să ne gândim puțin la lucrul acesta. “Domnul este bun față de toți.”… și am zis mai devreme: Iubiți pe cine? “Iubiți pe cei ce vă fac rău…” Puteți să-I iubiți pe cei ce vă fac rău? Dar cu iubirea lui Dumnezeu, nu cu iubirea noastră, că noi putem să iubim, dar în felul nostru, nu? Adică te iubesc, dar nu știu să-ți zâmbesc, nu știu să te mai apreciez.

Când m-ai supărat, și când mi-ai făcut rău, zâmbetul meu s-a dus… De exemplu pot să să rabd, dar să nu am Bunătate. Se poate răbda, dar să nu avem bunătate. Se poate răbda din diverse motive: nu pot să plec, nu-mi găsesc alt serviciu… și rabd aici, asta e, rabd și sufăr, și mă duc înainte, dar bunătatea mea față de patronul meu, sau față de angajatorul meu nu poate fi.

Când suntem învățați de Domnul Isus să iubim, El ne spune să ne iubim cum ne-a iubit El. Cu dragostea de sus, dragostea pe care o regăsim în 1 Corinteni 13. (Ioan 13 Vă dau o poruncă nouă…)

Așa cum am spus mai devreme, zâmbetul angajaților cu care lucram dispărea la un moment dat. Fericiți, bucuroși, voioși, nu mai puteau să fie.

“Dragostea este plină de bunătate”, plin de bunătate ce inseamnă, plin?

Când zicem pe jumătate plin, pe trei sferturi plin, plin 100%, 100% plin, ce înseamnă? Mai e loc și de răutate acolo, sau nu mai e loc de răutate? Când mai e loc de supărare, ce se întâmplă? Măcar prin mimica faței mele o să-ți arăt că eu nu sunt mulțumit de tine”, măcar prin posomorârea feței mele să-ți arăt că am ceva cu tine… nu?

Dacă suntem plini de bunătate și trâmbițăm tuturor oamenilor ce atrași suntem de frumusețea acestui caracter al lui Dumnezeu atât de mare, atunci vom vrea să fim plini de bunătate, îndelung răbdători.

“Domnul este bun față de toți”, și am citit că “El dă ploaie și peste cei buni, și peste cei nedrepți”, nu-i așa? La această dragoste ne cheamă Dumnezeu, și nu poate să vină această dragoste decât prin păzirea poruncilor lui Hristos pentru că numai în ele regăsim caracterul lui Hristos.

Sunt porunci care, de exemplu cum este o poruncă din Vechiul Testament – să dai zeciuială: dau și din mărar, și din chimen, dau din tot, nu-i nicio problemă; dar caracterul meu nu se va schimba fundamental dacă dau zeciuiala aceasta.

Dacă vă aduceți aminte, rugăciunea fariseului acela ce spune? “Te laud Doamne, că eu nu sunt ca… omul acesta.”, “eu dau zeciuială, eu fac, eu postesc de două ori pe săptămână”, și pot să fac anumite lucruri, dar lucrurile astea nu mă ajută deloc la modificarea caracterului, a inimii, nu mă ajută de loc; și atunci, ce să păzesc ca să-mi modifice inima? “Ținta poruncilor este dragostea.” Deci ele au o țintă, deci Dumnezeu așa Le-a dat, așa Le-a pus în ordine, ca atunci când le păzesc… ce fruct va apare? ”Dragostea”

Duhul Sfânt ia Cuvântul lui Hristos, mi-l aduce aminte, mă îndeamnă, mă călăuzește, mă cârmuiește… și finalul acestei lucrări a Duhului Sfânt cu mine este: să mă aducă să fiu “plin de bunătate”. “Dragostea desăvârșită alungă frica”. Dacă nu suntem plini de bunătate, ce se întâmpla? Este teamă acolo. Încă n-am ajuns desăvârșiți în dragoste, încă avem rele în noi, încă avem lucruri la care avem de lucrat cu ele.

Și putem lua câteva din învățăturile Domnului Isus, și să le citim, ca să vedem că dacă le păzim, chiar ajungem la bunătate și la îndelungă răbdare. Trebuie să ajungem să avem îndelungă răbdare și bunătate în orice împrejurare acestea să ne caracterizeze permanent. Dumnezeu folosește diverse împrejurări din viața noastră pentru a ne face asemănători cu El.

Necazurile fac parte din lucrarea lui Dumnezeu cu noi. Haideți să citim. “Necazul aduce răbdarea, răbdarea aduce biruință, și biruința aceasta nădejde, și nădejdea aceasta nu înșeală.” Această nădejde nu ne înșeală.

Deci putem citi din Matei 5 să vedem niște porunci care ne duc la îndelungă răbdare, și porunci care ne duc la bunătate – care fac parte din roada Duhului, din caracterul Domnului Isus.

Versetul 38:

“Mat 5:38 Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.”

Mat 5:39 Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” Amin.

Deci dacă facem lucrul acesta, putem să constatăm destul de ușor că… ce căpătăm, când facem, când nu ne împotrivim? Căptăm răbdare. Când vine cine să ne facă rău, când vine un necaz (să-ți facă rău cineva este un necaz), Domnul Isus are arme pentru a anihila răul din inima noastră. Aceste învățături de fapt ne modifică caracterul, ne modifică inima: „C i oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.”

Deci ce scoate din noi? Scoate mânia sau nu scoate? Mâniile, sunt fapte ale firii… pământești. Roada Duhului este blândețea, opusă mâniei, blândețea, da? Oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia orice… haină trecută este aicea, ca să înțelegem mai bine, lasă-i și cămașa.

Și următorul verset ne vorbește despre bunătate, Mat 5:40 Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa și după aceea iarăși avem un verset despre bunătate:

“Mat 5:41 Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc…”… mergi, rabdă, și mergi o milă de loc. Ce ne învață aici Domnul Isus? Ne vorbește despre răbdare, adica rabdă asuprirea și mergi o milă. Ce ne aduce însă mila a doua, ce îți aduce ție, când mergi a doua milă, când ea nu e cerută?

Dacă nu ai această învățătură obligatorie, cum ai putea să faci acest kilometru în plus?Este natural, sau este supranatural să mergi în plus? Oamenii pot să facă lucrul acesta, în mod natural?

Chinuiti fac, un kilometru, asta este, nu știu cine te putea sili să mergi o milă… Se spune că Romanii aveau dreptul să ceară unui evreu să-i ducă bagajul o milă, sau un kilometru, și Domnul Isus îi învață să meargă dublu; adică dacă te-a silit să-i faci ceva, tu să-i faci în plus. Cum sună? Nu foarte plăcut. Și versetul de mai sus spune: „lasă-i și cămașa”, adică tu dă-i în plus față de ce vrea cel rău de la tine. Este ceva supranatural. Nu există nicăieri o asemenea lege dată vreo dată de oameni.

Am vorbit cu fetele acasă, într-una din zile, și am dat un exemplu, am spus că părinții noștrii poate vor pleca în curând în veșnicie, și dacă Dumnezeu îngăduie ca noi să rămânem pe pământ, suntem 6 frați, și cine știe ce o să gândească fiecare frate despre moștenire, că am auzit tot felul de lucruri: „unii spun că nu au nici o pretenție poți fi liniștit, nu va fi nicio problemă pentru că ei vor renunța la moștenire”, și când s-a întâmplat, au început să zică: „dar și eu am acolo, da și eu am avut, da și eu am dreptul…”, și așa mai departe.

Și le-am zis: uite, noi suntem 6 frați, și poate la moștenire-dacă va fi, unul din frați va fi nemulțumit cu ce-mi revine mie, și-mi zice: „Petru, nu ți se cuvine ție curtea găinilor”, să zicem că aceea e partea care mi-ar revini mie acolo.

Eu ce trebuie sa-i spun acestui frate? Casa are 8 camere, fiecare copil va primi poate o cameră, să zicem așa. Ce să-i zic: Dacă ești nemulțumit dă-mă în judecată și să hătărască alții între noi. Sau pot spune: Bine ți-o dau că așa zice Domnul și după aceea îi voi arăta poate toată viața nedreptatea lui și poate voi spune și la alții ce frate am. Sau voi avea bucuria să-i arăt frumusețea caracterului Domnului Isus care este în mine. Și voi spune „Uite, bine, îți dăruiesc ție curtea de găini, dar aș vrea să-ți dau și camera care mi-a căzut la sorți, aș vrea să fii mulțumit și bucuros”.

Adică, avem în inimă lucrul acesta când suntem în situații asemănătoare: „lasă pentru tine, mie nu-mi trebuie nimic de acolo. Și Domnul Isus învață în așa fel, încât să ajungem să fim plini de bunătate cum este El.

Să nu dăm cu răutate, ci cu bucurie să dăm, ca el, Dacă dăm cu greutate, cu apăsare, cel ce primește, ce să înțeleagă? „Uite cum împlinește Cuvântul lui Dumnezeu în silă, uite ce se silește, ce se forțează, ca să dea, că așa i-a zis Domnul.” Noi cum să dăm? Cu bucurie, ca să putem să adunăm cărbuni aprinși pe capul lui, că dacă e cu răutate nu facem nimic, pur și simplu.

„Celui ce-ți cere dăi, și nu-ți întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.” Ați auzit că s-a zis „să iubești pe aproapele tău, și să urăști pe vrăjmașul tău, dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștrii, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.”

Aș vrea doar să discut puțin versetul 44, și să-l discut cu privire la mine. În ultimul timp, așa au fost conjuncturile, nu mai contează din ce motive, am avut pare de multe reacții negative la adresa mea, și la adresa adunării noasatre.

Din jurul nostru, de la mai multe persoane, parcă au fost așa ca orchestrate de cineva, au venit și m-au… „lovit”, și am văzut cum când cineva îți face rău, când cineva te defăimează, și îți face un nume rău, și vezi că face rău și altora care sunt cu tine căutând să dezbine, și tu să fii chemat să binecuvântezi… natural e pe dos, e pe dos!

Nu e natural să-l binecuvântez, să frumos despre el, când face lucrurile acestea, parcă-i întărești mâinile. Parcă îl întărești ca să continuie. El va gândi: eu îi cobor, și ei fac pe dos, ei mă binecuvântează, ei mă ridică, și ce bine e când cineva te ridică? Și în lume cine se ridică domnește este deasupra celui coborât, e mai bun…, nu-i așa? Și parcă e pe dos puțin, dar nu e pe dos deloc: „Faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc.”

Vreau să vă spun despre un lucru pe care l-am făcut în această situație, am aplicat versetul acesta: „F aceți bine celor ce vă urăsc”, și am avut o mare bucurie. Când nu ai această învățătură ca mod de viață, nu vei ști să-i faci bine, și îți vei zice „cum să-i fac bine?”, e acolo o încrâncenare în inima ta, e ceva acolo care te ține, îți ține inima așa, închisă.

Dar când depășești lucrul acesta și faci cu bucurie ceea ce Domnul Isus ți-a zis: „dragostea stă în viețuirea după ce a poruncit El.” Fă-i bine celui ce te urăște. Și vei vedea ce se întâmplă.

În acest caz vă pot spune că din partea persoanei respective a fost o reacție foarte frumoasă, nu se aștepta să-i fac bine. Dar a fost și bucuria mea, și am văzut și lucrarea care a produs bunătatea lui Dumnezeu; ce a produs și în inima celuilalt:” bucurie”. Și la aceasta ne cheamă Dumnezeu. Și eu cred că atunci când noi practicăm învățătura aceasta- dacă facem bine celor ce ne urăsc, Dumnezeu poate să frângă și inima celuilalt, când vede dragostea, cum se manifestă dragostea lui Dumnezeu în inima cuiva.

El va spune poate în inima lui: Așa ceva nu se poate face, trebuie să fie ceva special acolo de s-a făcut așa.” Și poate ca vei schimba inima unui om prin acest gest despre care omul firesc zice: „cum să-i fac așa ceva?”, „nu e drept, nu e normal, nu e nimic omenesc” să faci în felul acesta.

Dumnezeu zice aici: „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?” Deci numai păzind, dar păzind în mod real; Cuvântul așa cum este, când apare împrejurarea adusă de Dumnezeu, numai așa ne modificăm caracterul.

Deci sunt porunci care spun: „să dai Cezarului”, și așa mai departe, sunt porunci pe care dacă le împlinim, ne ajută să fim mai curați, neprihăniți, dar sunt și porunci care lucrează zi de zi la caracterul nostru, la inima noastră, și tot timpul vor fi împrejurări în care trebuie practicăm aceste învățături.

Tot timpul vom avea încercări. Cu cât ai pătruns în partea aceasta apracticării bunătății, cu atât vor veni mai multe încercări pentru a deveni tot mai aemănător cu Domnul Isus.

Doar puțin mai vreau să scot în evidență încă un lucru practic. Aș vrea să mergem în Matei, Capitolul 18, să vedem o manifestare a dragostei lui Dumnezeu, puțin la polul opus, adică am vorbit acum despre a-ți iubii vrăjmașii, pe cei din lume, și acum vorbim puțin despre a-ți iubii frații, da? Cum ne iubim frații noștrii credință, frații din trupul lui Hristos, în ce fel să ne comportăm cu ei. Capitolul 18, versetul 15. La prima vedere parcă dragostea nu se vede foarte bine aici:

„Mat 18:15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.“

Foarte mulți oameni religioși de astăzi vor să manifeste în Biserică o dragoste, ca aceea care se manifestă când ne raportăm la oamenii din lume, adică să fi permisiv, „a păcătuit – lasă, acoperă, și mergi mai departe, și lasă păcatul acolo, iubește-l așa cum este, să ne iubim fraților așa cum suntem, și să nu ne mai judecăm unii pe alții, și să nu ne mai mustrăm unii pe alții, și să ne lăsăm în pace, că fiecare va da socoteală de el însuși înaintea lui Dumnezeu, este și neghină și este și grâu în adunare, și să mergem așa…”

Dar aici, dragostea lui Dumnezeu se manifestă puțin diferit. „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.“ Și aș vrea să ne gândim puțin la lucrul acesta. Ne putem închipui că într-o adunare cu mai mulți oameni, câți păcătuiesc împotriva mea? Unu, doi, cine știe, poate nici-unul. Și atunci nici nu trebuie aplicat. Dar aș vrea să vă gândiți la păcatul lui Acan, și să vedeți dacă Acan a păcătuit împotriva adunării sau n-a păcătuit împotriva adunării.

Acan a furat, a ascuns, și ce a furat a ascuns în pământ sub cortul lui, să zicem că eu l-am văzut, El nu a păcătuit în mod direct împotriva mea… nu a venit și m-a jignit, nu mi-a făcut ceva rău mie personal. Dar Acan când a furat, Dumnezeu spune că: „Adunarea a furat.”, nu? Vă aduceți aminte?

Deci Acan a păcătuit împotriva cui? Și împotriva lui Iosua? Când Iosua a văzut că nu mai reușesc să învingă, când a văzut că se întâmplă ceva, s-a aruncat cu fața la pământ, și-a sfâșiat hainele și-a pus țărână în cap, și a zis: „Ce faci Doamne cu noi, ne nimicești?”… A văzut că ceva se întâmplă acolo. Deci omul acela a păcătuit și împotriva lui Iosua. „Toată adunarea, tot poporul este dat spre nimicire.” – scrie acolo Cuvântul lui Dumnezeu. Deci noi trebuie să fim foarte atenți cu păcatul fratelui nostru.

Nu contează care păcat; poate el să zicem se uită la lucruri cu care își murdărește inima, sau nu știu, altceva, dau un exemplu așa mai simplu. Și n-are de a face chiar cu mine personal, că el s-a mânjit, și-a mânjit ochii, și-a mânji viața, nu prea are așa mult de a face cu mine.

Și să-i spun, să-l mustru, parcă nu se cade. Dar dragostea adevărată, dragostea din Dumnezeu ne zice că „Cine mă iubește, păzește Cuvântul Meu.” Și dacă noi păzim Cuvântul lui Dumnezeu, din Matei 18 noi ce trebuie să facem? Să îl mustrăm pe fratele care a păcătuit? Dar mustrarea e o pricină de bucurie sau de întristare? E o pricină de întristare! Și mă gândesc cum să întristez eu pe frați? Cum să trec eu aici, să-i întristez pe frați?

Deci mulți dintre noi ar vrea ca (și nu mă refer acum neapărat la voi), ca să fie o prietenie extraordinară între noi, și să fie o socializare cât mai frumoasă, cât mai prietenoși. Să-l mustrăm pe cel care… păcătuiește, sau greșește! Să-i vorbim despre păcatulu lui sau să-l lăsăm să treacă neobservat; Putem vedea astfel dragostea lui Dumnezeu și mustră pe cel ce păcătuiește.

Nu e numai: iubim indiferent ce este, iubim și nu facem nimic. Dacă „este printre voi vreunul defăimător”, ce să faceți cu un asemenea om, zice Cuvântul lui Dumnezeu? Nici să nu mâncați cu el să întrerupeți legăturile cu el, ca să îi fie rușine, și dacă tot dacă el continuă, dați afară pe răul acela. Dacă cineva păcătuiește, și nu se pocăiește, puneți-l deoparte, să se simtă pedepsit, să nu mai aibă părtășie, să nu mai aibă legătură cu ceilalți frați, să zicem așa.

De ce? Care este scopul final, al dragostei lui Dumnezeu? Este important să nu avem nici o suferință, nici o pedeapsă care dă întristare o zi două, un an, jumate de an, sau să avem viața veșnică, care e planul lui Dumnezeu? El vrea ca noi să ajungem cu toții să avem Chipul lui Hristos, să ajungem să fim în veșnicie cu El, și pentru aceasta trebuie să aplicăm tot Cuvântul lui Dumnezeu. Nu mai intru în detalii, este destul de de vorbit.

În concluzie, am vorbit despre dragoste, dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre, dar nu este ceva mistic, nu este ceva care Dumnezeu toarnă ca într-un bazin, la unul îi toarnă, la unul nu-i toarnă, ci primim dragostea lui Dumnezeu în măsura în care noi păzim Cuvântul lui Dumnezeu! Păzim, crește dragostea, nu păzim… „voi de mult trebuia să fiți…?”, ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? – „învățărori… dar aveți nevoie din nou” de ce? – „de lapte”, și hrana tare este pentru oamenii mari, care s-au deprins prin întrebuințare, prin folosirea Cuvântului, dar nu folosirea Cuvântului cu mintea, ci prin împlinirea Cuvântului, s-au deprins să deosebească binele de rău.

Dumnezeu să ne ajute să intrăm în această dragoste, să-L iubim pe Domnul cu tot sufletul, cu tot cugetul, din toată inima, pentru că am fost atrași de caractereul Lui, de frumusețea Lui extraordinară, pentru că am văzut slava Lui.

Scriptura ne spune că noi privim ca într-o oglindă Slava lui Dumnezeu… 2 Cor 3:18. Vedem Chipul lui Dumnezeu, și Duhul lui Dumnezeu ne schimbă din slavă în slavă ca să ajungem la Chipul lui Dumnezeu.

Dar dacă noi nu vedem slava lui Dumnezeu… frumusețea lui Dumnezeu… cum să ne schimbe Duhul Sfânt? Cum să ne schimbe, cum să ne transforme Duhul Sfânt în Chipul lui? Prin turnare ca într-un butoi?

Numai cei ce vor să fie transformați după Chipul Lui și se lasă schimbați de Duhul prin împlinirea Cuvântului lui Hristos care Chipul Lui, vor ajunge să fie asemenea cu Domnul Isus. Amin.